- Se poate învăţa matematica într-un mod plăcut şi atractiv?
- Ar fi posibil să lucrăm 4 ore la matematică fără stres?
- Se poate reţine materia dintr-un semestru în 4 ore?
- Are matematica legătura cu alte discipline?
- Mă poate ajuta matematica să fac faţă schimbării?
- Învăţarea matematicii îmi poate dezvolta diferite tipuri de inteligenţă?
Raspunsul la întrebările de mai sus, este pozitiv şi ţinta este de a construi pilonii pe care să se sprijine fiecare copil, pentru a face faţă schimbării şi adaptării la situaţii noi.
Primul lucru care trebuie redat copiilor este încrederea, ea este generată de modul în care ştim să scoatem la lumină ceea ce au bun fiecare.
Apoi, contrar sistemului de învăţământ orientat unidirecţional, trebuie cultivată învăţarea integrată. Concentrarea pe o singură aptitudine nu-i oferă elevului imaginea întreagă despre o viaţă completă. Degeaba eşti un geniu în IT (chimie, fizică, etc.) dacă eşti lipsit de empatie şi atitudine, la un moment dat nu vei avea scrupule în a face lucruri rele pentru bani „pentru că aşa a fost comanda”. Este important ca fiecare să parcurgă drumul de la IQ la EQ şi invers.
Învăţarea integrată nu înseamnă doar practica într-un anumit domeniu ea presupune jocul transversal între ceea ce azi numim discipline sau domenii. Diversitatea generează experienţe multiple, lucru care permite învăţarea accelerată. Azi diversitatea cunoaşte 7 variante de lucru, descoperite de Howard Gardner, ele poartă numele de inteligenţe multiple. Acestea combinate pot să genereze şi alte tipuri de inteligenţă.
Citind cele de mai jos vă puteţi face o imagine despre ce facem dar şi despre ce se întâmplă cu copii.
– Vă simţiţi confortabil când sunteţi întrebat cât face 7+8?
Probabil că o să zâmbiţi şi o să răspundeţi că da, nu aveţi nici o problemă în a da răspunsul!
– Acum spuneţi vă rog cât face 7+8 în baza 2?
Cum? Nu vă mai simţiţi confortabil?
La fel se simte şi un copil în clasa a V-a sau în clasa a VI-a când începe geometria. Noul „sistem de referinţă” în care este pus nu-l face să simtă confortabil, iar geometria este percepută de majoritatea ca şi o altă dimensiune.
Exact la aceste lucruri lucrăm pentru ca învăţarea să se realizeze inteligent şi eficient pentru că dorim ca lucruile să nu se mai desfăşoare precum în cele descrise mai jos.
Mergeţi la cineva cu bucurie şi speranţă! (Aşa se întâmplă în clasa I.) În prima zi vă serveşte la masă orez. Nici nu o să băgaţi în seamă asta chiar dacă nu vă place orezul. A doua zi însă primiţi tot orez. O să vă spuneţi, „Este o întâmplare sau poate facem economie, a mai rămas de ieri”. A treia zi, când vedeţi în farfurie orez, o să vă enervaţi. A patra zi orezul „servit” vă generează stres! Şi aşa mai departe.
Acuma puneţi-vă în papucii copiilor şi spuneţi cum v-aţi simţi să primiţi timp de 8 ani, 10 ani (cei mai rezistenţi) sau 12 ani (încăpăţânaţii) zi de zi orez? Vi se mai pare anormal că se revoltă? Că nu mai au motivaţie? Că sunt sătui de un astfel de tratament? Posibil să greşesc, dar rezultatele de la examenele naţionale vorbesc foarte clar. Abandonul şcolar la fel!
Menirea unei şcoli sănătoase nu este de a face din copii olimpici, iar care nu reuşesc sunt proşti, asta le dărâmă încrederea nu o zideşte. Un copil care este olimpic mai are nevoie de profesor sau profesorul are nevoie de el? Pentru ce? Atunci când vorbim de educaţie nevoile cui căutăm să fie satisfăcute?
Din cele de mai sus şi din încă o mie de motive proiectul se adresează celor care s-au săturat de monotonie.
Ce „meniu” putem oferi?
Acela care poartă numele de învăţare naturală şi care nu vine în conflict cu modul de funcţionare al omului.