Reacţia celor care iau decizii, ne duc către on-line adică scăpăm de responsabilitate, o transferăm către maşină. Se tot insistă pe educaţia smart: tablă smart, tablete, platforme, elearning, lecţii on-line, învăţământ la distanţă. Poate ieşi de aici ceva bun în afară de faptul ca prin acest mod de lucru se ţin rezultatele la distanţă?
Am putea să medităm la paralela între modul în care omul foloseşte cunoaşterea pentru supremaţie, putere şi modul în care „cel negru” a folosit cunoaşterea pentru acelaşi lucru. Modelul este acelaşi.
Şi pentru că aminteam de paralele, am putea face o analiză între modul în care politicienii pasează responsabilitatea de fiecare dată pe „greaua moştenire” şi modul în care Familia şi Şcoala pasează responsabilitea educaţiei pe seama tehnologiei, a calculatorului.
Printre oamenii inteligenţi ai planetei pe care ne aflăm a fost şi Albert Einstein, care a spus că “Atunci când tehnologia va înlocui relaţiile interumane vom avea o generaţie de idioţi.” Oare ce ar spune Einstein dacă ar vedea că oamenii au depăşit de fapt profeţia lui, acum „lumea” se străduie ca „tehnologia să înlocuiască educaţia”.
La Cluj, de la distinsul profesor de informatică Florian Boian, am învăţat ce este calculatorul: „Un dobitoc perfect. El face tot ce îi spui, şi întotdeuana are dreptate.”
Prin prisma acestor afirmaţii, tot aşa cum seminţele de roşii vor produce roşii, învăţarea on-line generează altceva decât roboţi perfecţi? Asta ca să ne exprimăm frumos!
Sâ mai amintim că în modelul virtual dispar sentimentele, conduita, atitudinea? Ascunzându-mă după un paravan dispare şi responsabilitatea.
Chiar aşa de greu să fie de obsevat cum pe măsură ce a crescut puterea de memorare, analiză, conexiune a calculatorului au scăzut puterea de memorare, analiză şi conexiune a omului?
Ne convin aceste realităţi?
Există soluţii?
Le-am căutat?